Actul de nastere al Academiei Fortelor Terestre „Nicolae Balcescu”, succesoare si continuatoare a traditiilor militare si educationale ale primei scoli militare romanesti, a fost dat prin Porunca Domneasca nr. 36, din 13 iunie 1847, a domnitorului Gheorghe Bibescu. Infiintarea primei scoli militare de ofiteri la Bucuresti a reprezentat un moment important al dezvoltarii societatii romanesti.
Necesitatea formarii unui corp de ofiteri care sa instruiasca si sa conduca trupele in caz de nevoie pentru apararea Tarilor Romane a fost foarte bine inteleasa de intelectualitatea romaneasca de la mijlocul veacului al XIX-lea. Infiintarea primei scoli de ofiteri a marcat, de fapt, inceputul invatamantului militar romanesc. S-a inaugurat un sistem de pregatire a ofiterilor ce exista in toate armatele moderne in institutii de invatamant cu profil specific militar.
Fondarea acestui organism menit sa formeze viitorii ofiteri ai armatei a avut in spate munca si geniul unor oameni care au intuit dezvoltarea ulterioara a Tarilor Romane. Meritul deosebit a revenit unor mari oameni ai epocii, precum generalul Gheorghe Magheru, generalul Christian Tell, colonelul Ion Voinescu si, desigur, domnitorul Gheorghe Bibescu. Nu in ultimul rand, un merit deosebit a avut marele istoric, patriot, revolutionar si ganditor militar Nicolae Balcescu. Nu intamplator scoala militara a primit denumirea de Nicolae Balcescu in anul 1952.
Demersul constituirii unei scoli militare in Tara Romaneasca nu a ramas fara ecouri in spatiul romanesc. In Moldova, domnitorul Grigore Alexandru Ghica, spirit cu manifestari si atitudini prounioniste, a inceput o serie de reforme menite sa modernizeze ostirea. Pregatirile facute de domnul moldovean, in sensul constituirii unei scoli militare, au durat cativa ani. Desi initiata de domnitorul Grigore Ghica „Scoala regimentara provizorica” a luat fiinta abia in anul urmator, la Iasi, prin Hrisovul nr. 41, din 17 februarie, dat de Caimacamia Principatului Moldovei. In anul 1858 prin Inalta Porunca, din 2 octombrie, „Scoala militara provizorica” s-a reorganizat in „Scoala regimentara de ofiteri” pe patru clase.
Existenta celor doua scoli militare de la Bucuresti si Iasi a intrat intr-o noua etapa odata cu formarea statului national roman modern, prin Unirea Moldovei si Tarii Romanesti in anul 1859. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a acordat o mare importanta educarii si pregatirii tinerilor militari dupa noile conceptii ale epocii. Astfel ca, una dintre primele masuri luate de catre Cuza a fost aceea de a unifica cele doua scoli din Moldova si Tara Romaneasca intr-una singura, cu sediul la Bucuresti. Masurile de unificare a celor doua scoli militare de la Bucuresti si Iasi au fost luate prin „Regulamentul scolii militare din Bucuresti”, aprobat de domnitor la 30 martie 1860 si Inaltul Ordin de Zi nr. 204 din 22 iulie 1861. Scoala unificata si-a inceput activitatea in septembrie 1862 intr-un local de pe „Ulita Targovistei”, avand profesori cu experienta si foarte respectati, bucurandu-se si de supravegherea atenta a ministrului de razboi.
Activitatea scolii a fost perturbata odata cu mobilizarea armatei romane si declararea starii de razboi intre Romania si Imperiul Otoman. La 12 aprilie 1877 cursurile scolii au fost suspendate, fiind reluate pe data de 1 noiembrie a aceluiasi an.
Dupa incheierea Razboiului de Independenta, scoala a intrat intr-un amplu proces de modernizare. Prin Regulamentul din 1879 s-a stabilit denumirea de Scoala Militara de Infanterie si Cavalerie, iar durata studiilor de doi ani. Un nou regulament de functionare a fost aprobat, prin decret, de la 1 septembrie 1886. S-a stabilit ca „elevii erau impartiti in trei sectii: sectia pregatitoare pentru artilerie si geniu, sectia pentru infanterie si sectia pentru cavalerie”. Tot prin acest decret, denumirea institutiei a devenit Scoala de Ofiteri adoptata la 15 noiembrie 1885 si mentinuta pana in anul 1890.
In anul 1900 au avut loc noi modificari in structura organizatorica a invatamantului si in pregatirea elevilor. In noul Regulament al scolii se preciza ca rolul acesteia era de a forma ofiteri pentru trei specialitati militare: infanterie, cavalerie si administratie. Majoritatea cursurilor erau comune, diferentierile limitandu-se la unele cursuri specifice si la exercitiile tactice aplicative. Se acorda o atentie sporita caracterului practic al invatamantului. Tot atunci s-a revenit la vechea denumire si anume „Scoala Militara de Infanterie si Cavalerie”. In anul urmator, 1901, Sectia de administratie a fost desfiintata, iar in anul 1907 Sectia de cavalerie a fost mutata la Targoviste, scoala ramanand sa pregateasca, in continuare, numai ofiteri de infanterie.
In anul 1910, un nou Regulament al „scoalelor” militare unifica normele de desfasurare a invatamantului militar pentru toate institutiile de acest gen. Pentru prima data intr-un singur articol normativ au fost incluse toate chestiunile referitoare la pregatirea ofiterilor activi si a celor de rezerva. A ramas in vigoare pana la Primul Razboi Mondial. Cu foarte mici modificari, organizarea scolii a avut aceeasi configuratie si in anii neutralitatii Romaniei. Programele de invatamant puneau un accent mai mare pe cunostintele practice. Intre anii scolari 1914-1915 si 1915-1916 scoala a dat un numar de 648 de ofiteri.
Intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial si evolutia nefavorabila a actiunilor militare in lunile septembrie – octombrie 1916 pe fronturile din Transilvania si Dobrogea au determinat ca Marele Cartier General sa ordone evacuarea scolii in Moldova. Scoala de Infanterie a fost evacuata la Botosani, in octombrie 1916 si a revenit la Bucuresti, la inceputul anului scolar 1918-1919, ingloband in acel an si Sectia de geniu.
Constituirea Romaniei Mari a determinat sporirea numarului de unitati si mari unitati militare, corespunzator nevoilor rezultate din noile realitati si incadrarea lor cu ofiteri. Si cum Scoala Militara de Ofiteri de Infanterie nr. 1 din Bucuresti nu putea face fata unei asemenea cerinte, s-a decis ca este necesar a se infiinta o a doua institutie de invatamant cu acelasi profil, la Sibiu.
Pe baza propunerii Ministrului de Razboi, generalul Ioan Rascanu, regele Ferdinand a dat Decretul nr. 5376/1920, in care la art. 1 se preciza: „Se infiinteaza, la Sibiu, pe ziua de 1 iulie 1920, a doua scoala militara de infanterie (...)”. La conducerea scolii a fost numit locotenent-colonelul Cristea Vasilescu (comandant intre 1920-1928), ofiter de stat major, veteran din Primul Razboi Mondial. Tot atunci, scolii i s-a inmanat Drapelul de lupta. Cele doua scoli militare de ofiteri au functionat in paralel la Bucuresti si Sibiu pana in anul 1932, cand acestea au fost unificate.
Prin Inaltul Decret nr. 2198/1932 se dispunea ca Scoala Militara de Infanterie nr. 1 Bucuresti sa fuzioneze cu Scoala Militara de Infanterie nr. 2 Sibiu, iar noua institutie sa poarte numele Scoala de Ofiteri de Infanterie „Principele Carol”. Incepand din anul 1932, Scoala de Ofiteri din Sibiu a ramas singura institutie de invatamant care pregatea ofiteri in arma infanterie.
Activitatea scolii a fost perturbata odata cu evenimentele produse prin Dictatul de la Viena din tragicul an 1940. Institutia a primit denumirea de Scoala Militara de Ofiteri de Infanterie si a fost mutata in Garnizoana Bucuresti, spatiile apartinand scolii fiind puse la dispozitia clinicilor universitare evacuate din Cluj si mutate la Sibiu. Timp de doi ani, pana in aprilie 1942, scoala a functionat cu structurile de comanda si un batalion, in localul vechi din Dealul Spirii, iar cu al doilea batalion intr-un pavilion din cazarma vanatorilor de munte de la Cotroceni. In aprilie 1942, din cauza bombardamentelor aeriene, institutia a fost dislocata in localitatea Zarnesti, judetul Brasov, unde s-a instalat in localurile scolilor si in cateva cladiri mai reprezentative, iar personalul militar si civil, precum si elevii in cantonament la locuitori.
Scoala revine la Sibiu in vara anului 1945 si reocupa vechile cladiri cedate in anul 1940. Dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, scoala militara de la Sibiu a intrat intr-un amplu proces de reorganizare. In anul 1951, institutia a primit denumirea de Scoala Militara de Ofiteri de Infanterie nr. 1 Sibiu pentru ca din 13 decembrie 1952 sa primeasca in denumirea sa numele marelui istoric Nicolae Balcescu, devenind Scoala Militara de Infanterie „Nicolae Balcescu”.
La 1 iulie 1961 institutia a fost reorganizata, in cadrul scolii din Sibiu intrand scolile de artilerie, geniu, transmisiuni, chimie si intendenta. Noua institutie a primit numele de Scoala Militara de Ofiteri „Nicolae Balcescu”. Tot atunci, institutia s-a mutat in actuala locatie, unde functioneaza si astazi.
La data de 20 octombrie 1969, ca urmare a recunoasterii meritelor cadrelor didactice pentru munca depusa in educarea atator generatii de elevi, Drapelul de lupta al scolii militare a fost decorat prin Decretul nr. 708 al Consiliului de Stat cu Ordinul „Steaua R.S. Romania”, clasa a II-a, iar prin Decretul nr. 126 din 7 mai 1977 i s-a conferit Ordinul „Tudor Vladimirescu”, clasa a II-a.
Dupa 1970, scoala a intrat intr-o perioada de reorganizare. Prin desfiintarea Directiei Invatamantului Militar, institutia a trecut in subordinea Comandamentului Infanteriei si Tancurilor. La 1 decembrie 1970, elevii si cadrele din arma artilerie au fost mutati in localul din strada Arges (vechea cazarma a infanteriei), reinfiintandu-se Scoala Militara de Ofiteri Activi de Artilerie „Ioan Voda”. Peste doi ani, la 3 ianuarie 1972, elevii si cadrele din arma transmisiuni s-au separat in localul din strada Revolutiei, unde s-a reinfiintat Scoala Militara de Ofiteri Activi de Transmisiuni. Prin ordinul ministrului apararii nationale elevii si cadrele din arma geniu, pionieri, constructii, drumuri si poduri, cai ferate au fost mutati in garnizoana Ramnicu Valcea, unde s-a reinfiintat Scoala Militara de Ofiteri Activi de Geniu.
Din 1978 si pana in august 1991, Scoala Militara de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu” a pregatit cadre in armele si specialitatile: infanterie, graniceri, chimie, intendenta si finante. Din august 1991 specialitatile intendenta si finante s-au constituit intr-o scoala de sine statatoare, functionand in cladirile din Calea Dumbravii din Sibiu.
Tot in aceasta perioada, din 26 aprilie 1973, scoala militara din Sibiu a fost prima institutie care a pregatit ofiteri si subofiteri din randul femeilor in cadrul „Cursului de cadre active de femei ofiteri si subofiteri”.
Un serios salt calitativ in ceea ce priveste misiunea si activitatea institutiei militare sibiene s-a realizat prin transformarea sa in institut militar de invatamant superior, conform Hotararii Guvernului Romaniei nr. 190 din 22 martie 1991, primind denumirea de Institutul Militar de Infanterie, Graniceri si Chimie „Nicolae Balcescu”.
La incheierea anului universitar 1991-1992, datorita trecerii armei graniceri la Ministerul de Interne, incepand cu 7 decembrie 1992 se radiaza expresia „Graniceri” din denumirea institutului, acesta devenind Institutul Militar de Infanterie si Chimie „Nicolae Balcescu”.
In conformitate cu Hotararea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii nr. 42 din 13 iunie 1995 si in baza O.G. 26/04.07.1995, al ministrului apararii nationale, privind conceptia reformei invatamantului militar, ca urmare a reorganizarii acestuia, incepand cu data de 15 iulie 1995 s-a constituit Academia Trupelor de Uscat „Nicolae Balcescu”, cu sediul la Sibiu, inlocuind Institutul Militar de Infanterie si Chimie „Nicolae Balcescu”. Academia era subordonata Statului Major al Trupelor de Uscat.
Infiintarea, la Sibiu, a acestei noi institutii de invatamant superior se inscrie pe linia reformei invatamantului militar, reforma absolut necesara in etapa pe care o traversa societatea romaneasca atunci. Aceasta institutie, integrata in sistemul national de invatamant de nivel universitar de lunga durata avea misiunea de a asigura pregatirea stiintifica fundamentala de baza a viitorilor ofiteri, in vederea continuarii studiilor in scolile de aplicatie si formarea lor pentru prima functie in urmatoarele arme: infanterie, tancuri, artilerie, transmisiuni, geniu, chimie, auto, topogeodezie, intendenta si finante.
Misiunea Academiei Trupelor de Uscat, in noua sa structura, era aceea de a pregati viitorii ofiteri-conducatori de organizatii militare in profilul categoriei forte armate, potrivit modelului proiectat, pe un solid fundament stiintific de nivel universitar. Absolventilor li se acorda licenta in stiinte militare, primul grad de ofiter (sublocotenent) si li se asigura procesul de specializare initiala in arme si pregatirea pentru prima functie.
Prin noua denumire a categoriilor de forte (Forte Terestre in loc de Trupe de Uscat), data de Statul Major General prin Ordinul nr. G-2/008 din august 2000, institutia incepe sa functioneze de la aceasta data sub denumirea de Academia Fortelor Terestre „Nicolae Balcescu”, denumire pastrata si astazi.
La 23 aprilie 2002 a fost acreditat temporar programul de studii universitare „Managementul organizatiei”, in cadrul domeniului de studii „Stiinta si securitate militara”, iar din 30 iunie 2003 au fost autorizate provizoriu programele de studii universitare „Managementul economico-financiar” in cadrul domeniului de studii „Stiinte militare” si „Administratie publica” in cadrul domeniului de studii „Stiinte administrative”. Toate cele trei programe universitare au fost acreditate la 30 iunie 2010.
La 13 iunie 2007 s-au implinit 160 de ani de la infiintarea primei scoli militare romanesti in Tara Romaneasca. Academia Fortelor Terestre „Nicolae Balcescu”, ca pastratoare si continuatoare a traditiilor primei scoli militare romanesti, a pus la loc de cinste acest eveniment prin organizarea de ceremonii militare, simpozioane, festivitati de premiere. Cu aceasta ocazie, in cadru festiv, in Piata Mare a Sibiului, Drapelul de lupta al Academiei a fost decorat cu Ordinul „VIRTUTEA MILITARA” in Grad de Cavaler. De asemenea, pe cladirea Comandamentului Academiei a fost dezvelita o placa de marmura dedicata celor 160 de ani de invatamant militar. La ceremonia de dezvelire a placii aniversare printre numerosii invitati de rang inalt s-au numarat Corneliu Dobritoiu – Secretar de Stat si sef al Departamentului pentru Politica de Aparare si Planificare din Ministerul Apararii, general-locotenent dr. Sorin Ioan – loctiitorul Sefului SMG, general-locotenent dr. Teodor Frunzeti – seful SMFT, general-maior dr. Ioan Ciupei – comandantul Corpului 4 Armata, generali si ofiteri cu functii importante in structurile superioare ale armatei.
In anul 2010 s-a incheiat procesul de acreditare institutionala a Academiei Fortelor Terestre „Nicolae Balcescu”. In urma acestei evaluari, institutia a primit din partea A.R.A.C.I.S., la 10 iunie 2010, calificativul GRAD DE INCREDERE RIDICAT. La 11 august 2010, academia a primit acreditarea programelor de masterat „Leadership organizational”, „Managementul capabilitatilor organizationale” si „Management si tehnologie”.
Ca urmare a evaluarii la care a fost supusa institutia noastra, la 5 septembrie 2011, Academia Fortelor Terestre „Nicolae Balcescu” a fost incadrata in categoria Universitate de Educatie si Cercetare de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
De asemenea, in perioada 21-23 noiembrie 2012, respectiv 18-20 februarie 2013, Academia Fortelor Terestre „Nicolae Balcescu” a fost supusa evaluarii de catre European University Association. Ca urmare a rezultatelor academice remarcabile obtinute, institutia noastra a primit, la 17 decembrie 2013, titlul de BEST REGIONAL UNIVERSITY, iar rectorul titlul de BEST MANAGER OF THE YEAR din partea celor de la Europe Business Assembly (EBA).
La 26 februarie 2015 programul de studii universitare „Management economico-financiar” a fost reacreditat, iar programul de studii „Managementul comunicatiilor militare” a fost autorizat sa functioneze. In perioada 9-14 iunie 2015 in institutie s-au desfasurat lucrarile International Military Academic Forum. In anul 2016 s-a incheiat procesul de reacreditare institutionala a Academiei Fortelor Terestre „Nicolae Balcescu”. In urma acestei evaluari, institutia a primit din partea A.R.A.C.I.S., la 31 martie 2016, calificativul GRAD DE INCREDERE RIDICAT, pentru perioada 2016-2021.
Existenta scolii militare, azi Academia Fortelor Terestre „Nicolae Balcescu”, se impleteste cu istoria constituirii si cresterii Romaniei moderne. Generatiile de ofiteri, care au absolvit scoala militara, au marcat fundamental destinele acestei tari pe parcursul dezvoltarii sale pana in zilele noastre. Conceptia de formare si dezvoltare profesionala a ofiterilor in Armata Romaniei a implicat reproiectarea procesului de formare, in acord cu exigentele promovate la nivelul statelor europene prin Procesul Bologna. Elaborarea curriculumului educational pe domenii de studii universitare de licenta si diferentierea standardelor pe niveluri de instruire (studii universitare de licenta si de masterat) au constituit noi provocari si au deschis oportunitati pentru transformarea Academiei Fortelor Terestre „Nicolae Balcescu” intr-un centru de excelenta in domeniul educational si al cercetarii stiintifice.
Nu trebuie uitat ca, la marile evenimente ale istoriei moderne si contemporane a Romaniei, scoala de ofiteri a participat activ. Scoala si-a dat si ea tributul de sange pentru ca Romania sa isi pastreze integritatea si independenta nationala mult ravnita de romani. Pe timpul marilor conflagratii mondiale,17 profesori si elevi ai scolii au cazut la datorie pe campul de lupta.