"Acest voluntariat a reprezentat, de departe, cea mai ampla actiune de acest fel la care am participat si una la care as lua parte ori de cate ori as avea ocazia. S-au intamplat atatea lucruri pozitive intr-un timp asa scurt incat cu greu pot fi cuprinse in cateva cuvinte, referindu-ma aici, la conditii de cazare peste asteptari, la oameni extraordinari si peisaje nemaivazute.

Initial, amenajarea cu stalpi a traseului la o asa altitudine parea o misiune dificila. Nu neaparat din punct de vedere fizic, cat mai ales din cauza intrebarilor si curiozitatilor din mintea mea despre un traseu neexplorat. Prima zi a fost putin mai solicitanta, dar avand oameni devotati alaturi precum colegii si participantii asociatiei, cu un plan bine pus la punct si cu conducatori ai activitatii implicati total, timpul a trecut, parca, prea repede.

As minti sa zic ca traseul parcurs a fost usor sau ca greutatea materialelor de constructii din ranite si a stalpilor nu incepeau uneori sa devina deranjante, insa, personal pe mine cel mai mult m-au ajutat privirile admirative ale turistilor cu care ne intersectam pe traseu, care ne salutau si ne urau "Spor!". Ei imi ridicau moralul si imi aminteau de ce eram acolo, eram acolo in slujba muntelui ... in slujba oamenilor. Simteam ca sunt mandri de noi si bucurosi sa ne vada acolo si ca poate o sa duca cu ei povestea acasa si asa o sa apara noi voluntari. Peisajele ... nu stiu daca este vorba de faptul ca pana la varsta asta nu am calatorit suficient, insa privelisti ca cele vazute aici vor fi greu de egalat.

Daca ar fi sa ma intreb daca a fost greu, raspunsul ar fi DA. Dar cu ce am ramas in urma acestor zile este cu mult peste orice dificultate intampinata pe munte, asadar o sa fiu gata mereu sa revin in slujba muntelui. ”