VETERANII ROMANIEI SI MUNTII TATRA
Intr-o seara de 17 Decembrie, care aminteste de alarma de lupta de acum treizeci de ani, studentii Academiei Fortelor Terestre „Nicolae Balcescu” au colindat pana in Muntii Tatra.
„Am fost in Muntii Tatra. Noi am fost pe jos, ordonati ca o a armata, nu asa, in dorul lelii... am fost pana in Muntii Tatra”.
Nepotii si fiii, ingrijitorii lor cei cu dragoste de parinti, surad cu blandete bastoanelor si cadrelor sprijinite de patul odihnei... „spune-le bunicule, spune-le... Am fo’ pan’ la Cotul Donului. Io am avut o schija in cap, da' mi-o scos-o si-am plecat iar pe front. Am fost prizonier la Iasi. Pe min’ m-o pus ordonanta. Am fost cea mai buna sora medicala pe front. Io am reparat tunurile stricate pe front. Eu am luptat la Targu Frumos... Pe noi ne-au dus in Siberia, in vagoane pentru vite. Nu am mai crezut sa-mi vad vreodata Miercurea mea draga. Plecam cu saniile, zece oameni la sanie, taiam lemne din padure pan' la minus 39 de grade, aduceam inapoi saniile cu lemne si tot o sanie de morti”
Cand colinda nu mai era multa, am dat de o zana, mai frumoasa si mai buna decat idea de frumos si de bun. Elena Tega s-a nascut de Craciun si s-a facut sora medicala. Din noua frati, sase au fost pe front. Au supravietuit cu totii razboiului. Cand a revenit la Saliste, nu a mai putut intra in vreun spital si a cusut camasi, cu bulion pe margine, in pravalia parintilor. “ Am fost pana in Muntii Tatra. Eu am luptat in Muntii Tatra. Am fost iubita pentru ca am muncit. Eu am fost pana in Munti Tatra. Ma iubeste lumea. Am fost pana in Muntii Tatra. Is fericita. Am diplome, pentru ca eu am fost, in Muntii Tatra. Sa fiti copii si sa luptati, asa cum am luptat eu, in Muntii Tatra...”
Doamna Elena Tega ne colinda ea pe noi. Ne innoada gandurile si ne umple ochii, umple camera chioara cu albul ei de zana buna. Cerbii din carpete, cu diplomele agatate in coarne, stau si ei la taifas, sub o icoana a tinerei Elena. O vedem mai frumoasa decat doamna Titanicului, cu inima Oceanului cu tot. Suntem anesteziati de sora noastra medicala, veterana Elena Tega.
Au fost pana in Muntii Tatra. Iar noi am cunoscut acesti munti prin ochii lor si glasul tremurat. S-au nascut intre 1915 si 1925, in sate din Marginime, in Dragasani, Buzau sau Bucovina. Au plecat in camasi de in si canepa sa ajunga surori medicale si maistri militari armurieri si artificieri, instructori, soldati pe front si au sfarsit eroi, care fac planuri pentru aniversarea sutei. Ei sunt Emil Ghibu, Pavel Mihu, Rusu Alexa, Tanase Dobrin, Gheorghe Maxim si Elena Tega, veterani de razboi.
Iubiti veteranii Romaniei! Iubiti-i cand va arata, cu mandrie, diplomele care le incalzesc propria lume din care evadeaza pentru a ne povesti franturi de eroism! Mergeti cu colindul si in Muntii Tatra! Romania lor a fost si acolo!
