Azi, 17 septembrie 2024, se împlinesc 201 ani de la trecerea la cele veșnice a lui Gheorghe Lazăr, „cel dintâi învățător de ideal național menit a desăvârși opera veacurilor”, după cum îl numea Nicolae Iorga.
Promotor al ideii înființării învățământului în limba română, acesta a reușit să-și pună în aplicare ideile sale în Țara Românească.
Sprijinit de eforii școlilor – Mitropolitul Nectarie, Grigorie Ghica, Constantin Bălăceanu, Alexandru Mavrocordat și Iordache Golescu – Gheorghe Lazăr a înaintat către domnitorul Ioan Gheorghe Caragea proiectul școlii românești. Acesta a fost aprobat la 24 martie 1818, școala românească începându-și activitatea la Sfântul Sava, unde exista o Academie grecească înființată de Constantin Brâncoveanu la 1707. La început, elevii săi erau băieții unor mici meseriași, târgoveți și dascăli, noua instituție devenind foarte repede principalul focar de consolidare și difuzare a culturii românești.
În anul 1821, Gheorghe Lazăr și elevii săi au fost de partea lui Tudor Vladimirescu pe care l-au ajutat la fortificarea taberei de la Cotroceni. Colaborarea sa cu revoluționarii i-a atras, mai târziu, persecuția din partea autorităților nou instalate la București. Ca urmare a acestui fapt, Gheorghe Lazăr se întoarce bolnav în satul natal, Avrig, unde se stinge din viață în ziua de 17 septembrie 1823, urmând a fi înmormântat în curtea bisericii ortodoxe din această localitate.
În semn de prețuire a vieții și operei marelui cărturar, astăzi, în incinta Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, statuia lui Gheorghe Lazăr stă la loc de cinste alături de cele ale lui Nicolae Bălcescu și Avram Iancu, în fața bibliotecii universitare a instituției.