La 21 februarie 1805 s-a nascut, in satul Panade, judetul Alba, Timotei Cipariu, personalitate marcanta a culturii romanesti. A studiat la Blaj, unde a absolvit cursul de filosofie, in anul 1823 si pe cel de teologie, in anul 1825. A devenit profesor de filologie si teologie la gimnaziul din oras, iar din anul 1827 a fost hirotonisit preot, ocupand diferite functii in ierarhia Bisericii greco-catolice.
Timotei Cipariu a fost un erudit si poliglot (cunoscator a numeroase limbi precum greaca, latina, ebraica, araba, siriana, turca, persana, spaniola, italiana, germana, engleza, maghiara) si unul dintre pionierii ziaristicii romanesti din Transilvania. Este considerat parintele filologiei romanesti datorita numeroaselor studii dedicate limbii romane si a gramaticii sale, pe care le-a realizat si publicat in diferite publicatii. Sub influenta Scolii Ardelene, acesta a militat pentru folosirea predilecta a cuvintelor de origine latina si evitarea cuvintelor care aveau o alta origine. Prin studiile sale a cautat sa dovedeasca drepturile istorice ale poporului roman si originea sa latina in spatiul locuit de catre acestia.
De asemenea, a participat la viata publica a Transilvaniei fiind unul dintre cei zece secretari ai Adunarii Nationale de la Blaj din 1848. Ulterior, Timotei Cipariu a fost membru al Comitetului National Roman din Sibiu, ocupand chiar un loc in Dieta de la Sibiu, in perioada 1863-1864, unde a militat pentru respectarea drepturilor romanilor din aceasta provincie a Imperiului Habsburgic.
A fost membru fondator al Academiei Romane si vicepresedinte al acesteia (1867-1872), primul vicepresedinte al Asociatiunii Transilvane pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman - ASTRA (1861-1866) si mai apoi presedinte al acesteia (1877-1887) si membru al Societatii Germane de Orientalistica.