Comemorarea a 197 de ani de la moartea lui Gheorghe Lazar
Gheorghe Lazar s-a nascut la 5 iunie 1779 la Avrig, judetul Sibiu. A urmat scoala primara in localitatea natala, apoi a urmat cursurile Liceului piarist din Cluj, intre 1798-1805. Exceptie a facut anul 1802, in care a urmat cursurile Liceului Catolic din Sibiu.
Dupa terminarea studiilor la Cluj, Gheorghe Lazar obtine o bursa platita de Episcopia Ortodoxa din Sibiu, din fondul sidoxial, pentru a studia la Viena in vederea urmarii unei cariere ecleziastice. Intre anii 1806 si 1809 Lazar a urmat la Viena studiile teologice, dar s-a orientat si spre studiul dreptului, filozofiei, istoriei si a stiintelor fizico-matematice. La Viena a tradus in limba romana o serie de lucrari cu caracter pedagogic si chiar un manual de pedagogie.
Se reintoarce la Sibiu, in anul 1811, fiind numit profesor la seminarul teologic. In anul 1815 Gheorghe Lazar a candidat la functia de episcop al Episcopiei Aradului, dar mitropolitul Stefan Stratimirovici s-a opus numirii sale. Ulterior Gheorghe Lazar a intrat in conflict cu episcopul Vasile Moga care se opunea traducerii si tiparirii manualelor in limba romana.
In anul 1815 datorita optiunilor sale politice anti-habsburgice, dar si a framantarilor provocate in rindul clerului ortodox din Sibiu pe marginea inlocuirii limbii slavone cu cea romana in biserica, cancelaria aulica a cerut imparatului de la Viena destituirea sa. Ca urmare a acestui fapt, Gheorghe Lazar a trecut muntii in anul 1816 si s-a stabilit la Bucuresti. Aici Gheorghe Lazar se manifesta ca promotor al ideii de infiintare a unei scoli superioare cu predare in limba romana. In acea vreame, in Tara Romaneasca nu exista un invatamant in limba romana, ci numai in limba greaca.
Sprijinit de eforii scolilor – Mitropolitul Nectarie, Grigorie Ghica, Constantin Balaceanu, Alexandru Mavrocordat si Iordache Golescu – s-a inaintat catre domnitorul Ioan Gheorghe Caragea proiectul scolii romanesti. Acesta a fost aprobat, la 24 martie 1818, scoala romaneasca incepandu-si activitatea la Sfantul Sava, unde exista o Academie greceasca infiintata de Constantin Brancoveanu la 1707. La inceput, elevii sai erau baieti de mici meseriasi, targoveti si dascali, pentru ca odraslele boieresti frecventau in continuare scoala greceasca. Noua institutie a devenit curand principalul focar de consolidare si difuzare a culturii romanesti.
In anul 1821 Gheorghe Lazar si elevii sai au fost de partea lui Tudor Vladimirescu pe care l-a ajutat la fortificarea taberei de la Cotroceni. Colaborarea sa cu revolutionarii i-a atras mai tarziu persecutia din partea autoritatilor de la Bucuresti. Gheorghe Lazar se intoarce bolnav in satul natal, Avrig, unde se stinge din viata in ziua de 17 septembrie 1823. A fost inmormantat in curtea bisericii ortodoxe din Avrig.
Memoria acestui mare inanintas roman a fost mentinuta vie de urmasi. Nicolae Balcescu il considera pe Gheorghe Lazar printre cei care, prin scoala si cultivarea limbii si a istoriei nationale, au pus „stalp de temelie nationalitatii romane”. Nicolae Iorga spunea despre acesta ca a fost „cel dintai invatator de ideal national menit a desavarsi opera veacurilor”.
In anul 1923, la 100 de ani de la moartea lui Gheorghe Lazar, a fost organizata o comemorare a marelui intelectual si carturar transilvanean.
In anul 1934, Scoala militara de ofiteri de infanterie din Sibiu i-a adus un pios omagiu lui Gheorghe Lazar reamenajandu-i mormantul.
Astazi, in campusul universitar militar, statuia lui Gheorghe Lazar si-a gasit locul alaturi de cele ale lui Nicolae Balcescu si Avram Iancu, in fata bibliotecii universitare a institutiei.
Semper Una!
